De neatins

O vad cum moare.Fiecare strop de viata i se scurge cu fiecare picatura de sange cazuta pe covorul alb.Asa a fost sa fie..sa moara in chinuri.
Nimeni nu alege cum moare si nici momentul.Sau,poate tu poti!Stii cand voi veni dupa tine?Ai curajul sa imi prezici venirea?Te asigur ca nu.As vrea si eu ca uneori sa poata fi mai bland,totul sa fie in pace,fara cutite, ciocane,vibratoare si asa mai departe.E mai amuzant insa sa va vad fetele speriate in timp ce fugiti neindemntic fara sa va mai uitati pe unde mergeti,sa cadeti la tot pasul si desi plini de sange sa incercati sa scapati.Lucrul asta ma incanta;si ma face sa-mi aduc aminte de inceputuri
Aveam vreo 10 ani;descoperisem lucruri noi.Rautatea era unul dintre ele... ma atragea intr-un mod deosebit.Cand veneam de la scoala ma opream pe camp si incepeam sa lovesc ciorile cu pietre.Iti dati seama ca nu prea le nimeream,chiar deloc.Insa pe data de 13 august am doborat prima mea pasare.Piatra i-a nimerit aripa.Lovita fiind,nu a mai putut sa-si tina zborul asa ca s-a prabusit.M-am apropiat sa vad daca pasarea mai traieste.Pe pamantul uscat sangele se prelingea,cu fiecare batie a inimii sale simteam ca prind viata, ca traiesc mai intens.Ma facea sa vreau mai mult,era ca un drog.Nu ma mai puteam abtine.Am lovit-o cu primul bat pe care l-am gasit,am lovit-o pana inima i s-a oprit.Distractia a luat sfarsit. Fara sa ii simt disperarea ce-i pulsa in vene nu mai avea farmec.Stiam ca trebuie sa o fac din nou.Dar nu atunci..era prea mult.Pe atunci descopeream ca-mi place moartea...