joi, 7 ianuarie 2010

Nascuta pentru a fi dublura?




Partea I


Numele meu este Rozalinda Sofia si sunt dublura unei actrite de succes.Sa va povestesc mai multe despre mine si va las sa va faceti o idee despre viata mea.
Eu am fost conceputa acum 30 de ani,mai exact in anul 1973,intr-un camion.Daca imi aduc bine aminte mama mi-a zis ca era unul cu alimente.Dupa cum v-ati dat si singuri seama mama mea isi facea de cap cu un sofer de camioane.Asta in timp ce trebuia sa aiba grija de cele doua fetite ale sale de 1 si respectiv 2 ani care au ramas singure in apartament.Insa nu e nimic,nu? Ce avea sa se intample in cateva ore?Putina distractie nu strica nimanui!Dar din pacate s-a intamplat…un foc a izbucnit in apartametul fetitelor. Pompierii nu au ajuns la timp,iar apartamentul era inecat in troiene negre de fum.Din acea zi mama m-a urat!
De in data ce am putut merge, ma tara in cimitir.Pamantul rece si moale acoperit frunze si crengi cazute imi trosneau sub picioare.Apoi ajunse la locul potrivit, mama imi impingea capul in pamant intre cele doua mici pietre funerare pe care scriau “Rozalinda” si “Sofia”.Numele meu era Rozalinda Sofia,numai din cauza lor… Imi strangea mainile si ma punea sa mimez ca scriu pe pietre “Daca voi nu ati fi fost,eu nu as avea acum suflet!”si apoi spuneam o rugaciune create de ea,in care eu ii ceream lui Dumnezeu sa le primeasca sufletele in Rai,iar al meu sa se duca in Iad.Va dati seama?Propria mama sa te oblige sa-ti oferi sufletul diavolului?! Am repetat acelasi “ritual” timp de 16 ani, 16 ani de chin in care mama si-a dorit ca Dumnezeu sa accepte schimbul de doi la unu,slabe sanse.
M-am hotarat sa fug, sa incep o noua viata. Nu mai aveam cum si de ce sa suport. Nu eram dorita, lucrul care aproape ma determinase sa-mi pun capat zilelor. Insa nu am facut acest lucru, iar acum regret.
La varsta de 16 ani si 2 luni m-am decis sa plec de acasa. Nu stiam daca persoana pe care o consideram mama avea sa-mi duca dorul, desi mi-as fi dorit.Am privit pentru ultima oara blocul gri,ponosit,la ferestrele sparte si la Fordul vecinului meu cel luat de la second hand.Acea parte a vietii avea sa fie doar o amintire neplacuta.
Partea mai optimista a vietii mele il include pe Henry.El e probabil cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Ratacind printre stradutele laturalnice ale New York-ului si descoperind o lume mai cruda decat imi imaginam m-am gandit ca e bine sa ma intorc acasa.Seara ma apuca pe una dintre stradutele din cartierul Madison Avenue.Subit,nori negri se imprastiara pe tot cerul si in mai putin de cateva minute a inceput sa plouacu galeata.Alergam in nestire,nestiind unde sa ma ascund.O mana ma apuca de umar si o voce stinsa imi spuse:
-Urmeaza-ma!
Fara sa mai astept am urmarit umbra,deoarece ochii imi erau grei din cauza picaturelor de ploaie ce imi cazusera pe pleoape.Ajunsi in fata unei case mari negre, care parea destul veche si parasita,umbra disparu.O voce de femeie se auzi:
-Vino in casa draga ca ai sa racesti!
Ezit.Apoi intru cu sfiala fara sa stiu ce ma asteapta,gandindu-ma la ce e mai rau.Dupa ce imi sterg ochii, in fata mea zaresc o batrana foarte simpatica.Parea de vreo 75 de ani,purta niste ochelari cu rame groase,cu par alb si buclat,iar fata ii era brazdata de riduri.Imi schita un zambet.Un lucru ciudat mi se parea faptul ca nu era uda...credeam ca ea ma indrumase spre casa.Dintr-o incapere mica apare un barbat de origine africana care-si scutura haina galben tipatoare de ploaie.
-Poftim la masa,copilo!
Batrana ma indrepta spre o odaie luminata de cateva lumanari,o camera mica,cu o masa,un scaun si multe icoane,cu o butelie si cateva dulapuri.Acolo imi puse un castron de supa si cateva felii de paine.Apuc castronul si mananc cu pofta.Intre timp barbatul se aseza pe scaun si ma privea indelung.Batrana incepu sa vorbeasca cu el si dupa cateva minute ma intreba:
-Care este numele tau?
Eram mult prea speriata ca sa-i raspund.
-Ori nu ai nume,ori esti prea tacuta!Nici una nu e bine!Eu ma numesc Margaret.Sunt o vaduva casnica si fosta profesoara,iar domnul pe care-l vezi este Henry.
-Rozalinda Sofia ma numesc,si am 16 ani si 3 luni.Cam atat despre mine..
-Mama ta unde este?te-ai pierdut?
-Nu..nicidecum..nu pot zice ca am avut o mama,iar pe tatal nu-l cunosc.
Bucataria fu cuprinsa de o liniste de mormant,doar mieunatul unei pisici negre ce intra pe geam mai detensionase atmosfera.Fara sa-mi dau seama terminasem mancare,fusesem chiar lihnita,dar acum ma simteam bine.In casa era cald, batranica era de treaba si mereu mi-am dorit sa am o pisica.Nu eram sigura in privinta lui Henry.Ma speria.Era ceva ciudat la el....ceva ce imi dadea fiori.
Margaret m-a condus in sufragerie.Focul ardea in semineu si in fata lui se aflau 2 fotolii.
-Vino Rozalie!sau cum vrei sa iti spun?Sofia?
-As prefera sa nu ma strigati asa...
-Dar cum ai vrea?
-Lisa..Lisa e un nume frumos...credeti ca ma puteti chema asa?
-Cum vrei tu ...Lisa!si te rog sa imi spui Margaret,fara politete!ma face sa ma simt si mai batrana!
Am chicotit.Toata seara am vorbit cu ea.Mi se parea magnific cum poti vorbi cu o persoana atat de mult fara sa iti zica sa te opresti.Felul in care povestea,in care se exprima,cultura ei,povestile hazlii care le inventa pe loc ma faceau sa ma simt fericita....era primul sentiment pe care il simteam in afara de ura.Ma gandeam ca as fi putut sa-mi petrec asa toata viata.Pisica se alatura discutiei.Mi se urca in poale si apoi incepu sa toarca.
-Se pare ca Figaro te place!
-Sentimentul e reciproc!
-Lui Figaro i-a luat mult sa il accepte pe Henry.
Conversatia mi se parea de acum banala insa daca tot aduse vorba de el nu mi-am putut abtine curiozitatea.
-Margaret?
Batrana se uita cu atentie.
-Henry...cum de il cunosti?
-Vezi tu draga mea,fiecare dintre noi are cate o poveste tragica.Pe data de 17 Ianuarie 1977 fiica mea se intorcea acasa dintr-o vacanta.Din pacate nu a ajuns la destinatie...Ea si cu Miranda,nepoata mea au murit intr-un accident de masina.
-Imi pare rau sa aud asta.Cam cati ani avea nepoata?
-Ar fi fost cam de o seama cu tine..
-Dar Henry...ce legatura are in povestea asta?
-El m-a ajutat sa-mi revin.Dupa ce am aflat vestea eram atat de devastata incat nu stiam ce sa fac.Asa ca am plecat pana la magazin sa cumpar ceva.Cineva a incercat sa ma jefuiasca.M-a lovit in cap si mi-a luat poseta.Cand am deschis ochii Henry era langa mine si imi tinea poseta in mana.L-am invitat la mine acasa,unde mi-a povestit ca a vazut ce s-a intamplat si l-a atacat pe hot.Afland ca nu mai are casa l-am invitat sa stea la mine.El era inainte un om mare de succes, insa in urma divortului sotia sa l-a lasat pe drumuri si ia luat si fetita,interzicandu-i sa o mai vada vreodata.De atunci Henry sta cu mine.
Nu am mai stiut ce sa zic asa ca mi-am luat privirea de pe chipul batranei si mi-am intreptat-o spre semineu.

5 comentarii:

  1. E foate draguta chestia.Tu ai scris-o sau e dintr-o carte ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. E scrisa de mine.Inceputul e auzit de undeva si schimbat in rest e creatia mea:)

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte interesant dar cu adevarat trist...astept si partea a 2-a
    succes:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitări, chiar ai talent. Povestea e minunată. Abia aştept partea a 2-a. =]

    RăspundețiȘtergere
  5. salutare,sunt Tudor,am si eu cate ceva scris. da add yo_kiddc03

    RăspundețiȘtergere